Mami, nu vreau să vă certați!

Mami, nu vreau sa va certati
  • „De câte ori trebuie să-ți spun ceva ca să înțelegi? Te-am rugat dimineața când ieși pe ușă să duci gunoiul! Acum miroase îngrozitor în casă. Cum poți să stai așa?”
  • „Ești prea sensibilă! Ce dacă nu l-am dus dimineață? Am avut atâtea lucruri importante de făcut. Am avut niște realizări incredibile la serviciu. Șefii m-au lăudat!”
  • „Nu mă interesează ce ai făcut azi! Ți-am zis să duci gunoiul. Doar atât. Altă sarcină nu ți-am dat în casa asta!”
  • „Ești prea sensibilă! Cum poare să-ți strice ziua o pungă de gunoi. O pot duce chiar acum!”
  • „Nu ai dus-o la timp. Nu mai contează! Casă este deja plină de miros. Asta nu-l mai scoatem câteva zile…”

Multe vorbe au plecat de acolo, multe insulte și un copil care vine lângă mama timid și-i spune: ”Mami, eu nu vreau să vă certați!”

Recunoașteți scenariul? așa este?

De câte ori nu se întâmplă și în casele noastre la fel… Oare ce este în mintea copilului…

Cine a greșit?

Normal, femeile țin cu femeile și bărbații cu bărbații.

Citește și: Cum să învățați copilul să asculte din prima

Cum soluționam atunci o astfel de problemă?

Cu câteva zile în urmă am asistat la așa ceva. Nu mi se părea sincer ceva ieșit din tipare, însă ce m-a marcat a fost acel copil. Nu am crezut că la vârsta de 4 ani un copil poate să gândească așa. Să-și pună probleme…să se teamă că părinții lui se vor despărți. Nu erau o familie care ar fi avut probleme serioase. Nu erau o familie care să zici că se ceartă des. Deci, după mine, teama din sufletul copilului nu era justificată. Adică, cu siguranță nu asistase la multe momente din acestea. Și totuși…ceva se întâmpla în suflețelul lui.

 

Dragi părinți,

Haideți să ne purtăm cu grijă față de copiii noștri. De ce primează mai mult orgoliul nostru rănit, în detrimentul copilului. Sau chiar în detrimentul liniștii din casă.

De ce suntem atât de sensibili până la urmă. Asta este întrebarea…

Observ cu tristețe în ultima perioadă că destul de mulți dintre noi avem o toleranță destul de scăzută la frustrare. Cum ni se reproșează ceva ne simțim atâta de ofensați. Dacă ne zice un vecin ceva negativ, dacă ne zice șeful că am fi putut face mai bine un lucru… Și de cele mai multe ori ni se spune pe un ton frumos. Nicidecum cu răutate.

Vă îndemn să ne comportăm ca niște oameni maturi, nu ca niște copilași. Avem o vârstă, suntem pe picioarele noastre de mai mult timp. Suntem oameni informați, capabili, deschiși la minte. Avem anumite experiențe de viață. Nu ar trebui să ne permitem să ne purtăm oricum. Necesită un pic de concentrare și dorință. Și putem reuși. Oricum teoria o știm. Haideți să aplicăm!

Citește și: Cum am învățat să mă cert în șoaptă cu soțul meu?

Dacă nu știi de unde să începi, avem toată încredere că pe Prețuim Familia sunt oameni cu inimă bună cu care vă puteți susține și ajuta reciproc.

Spor! Și așteptăm rezultate frumoase!

 

Cristina Turbuțan

Ți-a plăcut ? Distribuie

Cauta dupa temă si cuvinte cheie

Ți-a plăcut ? Distribuie

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest

Postari similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *