Iubirea exagerată pentru copil

Iubirea exagerata pentru copil

Există o limită a afecțiunii pe care suntem chemați, ca și părinți, să o arătăm copiilor noștri? Mai bine spus, poate fi numită „iubire” tendința de a-ți răsfăța copilul chiar și atunci când încurajezi evidente carențe de conduită? Dorim să vă încurajăm spre moderație în a vă răsfăța copilul! Excesul în acest sens va fi contraproductiv unei bune educații în situația în care – prin gesturile și atitudinea dumeavoastră – întăriți conduite condamnabile moral!

În cartea Mama ortodoxă: dezvoltarea fizică și duhovnicească a copilului de la naștere la adolescență, (tradusă de Mariana Cașu), apărută la Editura de Suflet, (București, 2017, p. 72,73) am găsit scrise următoarele:

„O extremă a educației este dragostea oarbă a părinților față de odrasla lor. Aceasta dezvoltă în copil neînfrânarea și egoismul, care atrag după sine boli duhovnicești, iar uneori și trupești. ,,Să le iertăm copiilor lipsa de seriozitate și neatenția, scrie Sfântul Teofan Zăvorâtul, dar nu răutatea și viclenia. Când părinții ezită să provoace lacrimi fiilor, chiar și pentru abateri mari, adesea ajung ei înșiși să plângă din cauza lor. În educație nu se va recurge nici la toleranță exagerată, nici la severitate extremă. E nevoie de multă cumpătare. Nu este înțelept cel care poate pedepsi, ci acela care știe cum să prevină și să combată abaterile fiilor.

Fac o mare greșeală părinții îndrăgostiți de copiii lor, sunt încântați de ei și le iartă totul, fără să-i pedepsească vreodată. Despre aceștia înțeleptul Solomon a spus: Răsfață copilul, iar el te va îngrozi…”

A fi părinte reprezintă o uriașă provocare, căreia de multe ori nu știm să-i răspundem în modul cel mai adecvat. Oricât am greșit însă până acum, niciodată nu este prea târziu să ne corectăm și să ne îndeplinim eficient misiunea de părinți. Tendința firească – după 10-12 ore de muncă și stres în societate – este să fim fie excesiv de permisivi cu copiii noștri, fie mult prea riguroși.

Nici o extremă nu este bună. Astfel că – oricât ar fi de greu – când venim acasă să încercăm o atitudine de mijloc. Este adevărat că aceasta înseamnă un efort similar celui acordat unui al doilea sau al treilea job, pe care nu întotdeauna vom putea să-l facem, dar să ne străduim cel puțin. Copiii noștri o merită și ne vor aprecia! În plus, doar așa ne vom asigura liniștea sufletească pentru viitor, văzându-i așezați la casele lor și aducându-ne cinste prin ceea ce vor face.

De altfel, copiii sunt oglindirea noastră și expresia unei ample munci de modelare, de-a lungul a zeci de ani. Procedați în așa fel încât să fiți mândri de ei și de dumneavoastră!

Ți-a plăcut ? Distribuie

Cauta dupa temă si cuvinte cheie

Ți-a plăcut ? Distribuie

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest

Postari similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *