Demnitatea în eşec

Demnitatea în eşec

Într-o societate în care trebuie să câștigi întotdeauna sau cel puțin adesea, este destul de greu să învățăm să pierdem. Cu atât mai greu este să predăm copiilor noștri această lecție. Și totuși, trebuie să admitem că nu întotdeauna putem fi în ipostaza de câștigători. Este o nevoie esențială să ne învățăm copilul să piardă cu demnitate, fără resentimente și cu încredere că mâine poate fi mai bine! Fără îndoială, vor învăța această lecție și de la alții sau chiar din propriile experiențe, însă să nu uităm că – în calitate de părinți – suntem cei dintâi dascăli ai lor!

Iată ce afirma autorul cărţii Sufletul copilului vostru, tradusă de Adrian Tănăsescu-Vlas la Editura Sophia, (București, 2017 pp. 271, 272):

„Îi puteți propune copilului să compare rezultatul său nu cu al altora, ci cu un rezultat al său mai vechi. Să concureze cu sine însuși…. căci el poate învăța să se bucure nu că a câștigat la șah, ci că astăzi a rezistat până la mutarea a cincisprezecea; nu că a stârnit aplauze, ci că pur și simplu a ieșit pe scenă; că a ajuns la linia de finish ultimul, dar că distanța dintre el și ceilalți nu a mai fost chiar așa de mare. Să nu-l mințiți însă pe copil! Să nu-l lăudați pentru lucruri inexistente. Copiii simt foarte bine minciuna. Daca vreți să-l sprijiniti cu adevărat, faceți asta în mărunțișurile care contează pentru el. Trebuie să fiți alături de el și în victoriile și în dezamăgirile lui.

Citește și: Soțul tău este diferit de tine

Pentru copil e foarte important să vadă că sunteți interesați de ceea ce face el, mai mult decât de victorie.

Căci tocmai acolo, în interiorul nostru, este cauza tuturor înfrângerilor noastre, dar tot acolo găsim și forța pentru noi victorii. Numai așa, comparându-ne cu imaginea ființei minunate care vrea Dumnezeu să fim, putem găsi puteri pentru a nu ne da bătuți și pentru a învinge!”

Trebuie să recunoaștem că adesea noi adulții suntem prea exigenți și orientăm greșit dorința de performanță a copiilor noștri. De teamă ca nu cumva să se lase pe tânjeală, tindem să le amplificăm sarcinile: mai multe exerciții de făcut suplimentar pentru școală, mai multă curățenie prin casă ș.a.m.d. Uităm că tot acest „mai mult” la un moment dat poate fi extrem de contraproductiv.

Fiecare avem o limită și poate că deja copilul tău se simte și chiar este supraîncărcat cu ceea ce îi ceri să facă, nemaiavând deloc timp să facă totul cu plăcere.

Pe de altă parte, noi înșine avem propriile frustrări, respectiv propriile ambiții, pe care nu am reușit să le gestionăm eficient, iar acum le transmitem copiilor. „Trebuie să fii mai bun ca fiul vecinului!” sau „doar n-ai să te lași să fii mai slab decât vărul, ori fratele tău!” – pot fi toate expresii ale propriilor neîmpliniri. Îndrumându-ne fiul ori fiica spre victoria împotriva unuia sau altuia dintre cei de aceiași vârstă, avem sentimentul că învingem noi neuitate personaje din propriul trecut, care ne-au provocat suferință.

Citește și: Cum să vorbești cu fiica ta despre pubertate?

Dacă ne regăsim în cele afirmate, este timpul să ne oprim! Să nu cerem copilului nostru să ne poarte povara! Cereți-i nu cu mult mai mult decât poate. Și nu încercați să-i răpiți libertatea de a-și trăi viața fără a fi jalonat de propriile noastre nemulțumiri și neîmpliniri. Nu uitați că paradoxal – chiar în calitate de părinți – noi putem să le facem un mare bine. Dar și un mare rău copiilor noștri! Depinde de ceea ce alegem să le transmitem ca și moștenire!

Vă dorim puterea de a vă învăța copiii să piardă cu demnitate!

Ți-a plăcut ? Distribuie

Cauta dupa temă si cuvinte cheie

Ți-a plăcut ? Distribuie

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest

Postari similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *