Ce înțeleg copiii din toată nebunia Coronavirusului?

Ce înțeleg copiii din toată nebunia Coronavirusului

Până când n-am fost anunțați sigur că școlile se vor închide, nu am vorbit nimic despre Coronavirus cu copiii mei. Nu știam sincer ce și cum va fi, cum va evolua situația. M-am gândit că nu e cazul încă.

Apoi o dată cu închiderea școlii, m-am simțit nevoită să le explic. Să știe ce se întâmplă. Mai ales că alor mei le place foarte mult la grădiniță cu toate activitățile care le fac acolo. La o zi după, am intrat în Lidl, am zis să mai cumpăr și eu ce lipsește prin casă. Era destul de gol, la multe alimente de bază. Au intervenit din nou întrebările și nu m-am ferit să le răspund. Oricum nu mi s-a părut că ar conștinetiza ceva. A urmat apoi o săptămână și ceva de stat numai în casă. După două zile de cerut întâlniri cu colegii și prietenii lor prin parc sau vizite, despre care le-am spus că nu este posibil, s-au liniștit. Au acceptat că vom sta pentru o perioadă în casă. Cât? Nu știm. Numai Dumnezeu știe.

Am aflat apoi de o cunoștință care are coronavirus. O formă ușoară, însă era destul de afectată emoțional. Ne-a rugat să ne rugăm pentru ea. Am început de atunci să conștientizez pericolul. Am început să realizez că ceea ce este acum în Spania sau Italia, poate veni și peste noi. Și la sistemul sanitar care îl avem poate fi devastator. M-am gândit atunci că ar fi important să le explic mai multe copiilor despre ce se întâmplă.

Eu, am binecuvântarea de a putea lucra de acasă. Însă lucrurile nu stau la fel în cazul soțului. Oarecum, el ține de sistemul medical. În fiecare dimineață când soțul mergea la muncă am început să ne rugăm cu toții pentru el. Ca Dumnezeu să-l protejeze. Copiii erau încă mereu parcă cu gândul la joacă. Râdeau, făceau glume, erau veseli.

M-am întristat. Mă tot gândeam. Oare cum aș putea să-i conștientizez?

Sâmbăta trecută am fost să-mi fac niște cumpărături pentru o săptămână, două. M-am gândit în primul rând că ar fi mai sigur pentru noi să nu ieșim zilnic în supermarketuri. Apoi, nu știi când poate veni soțul acasă cu vești neplăcute. Ok. Am luat ce am considerat necesar. Gândul îmi stătea să iau și dulciuri, și ce știu eu că le mai place copiilor, ca să nu ducem lipsă de nimic. Apoi m-am oprit. M-am gândit așa: „Păi țara asta arde și noi ne desfătăm cu de toate, apoi mă plâng că ai mei copii nu conștientizează și nu înțeleg nimic.” Nu merge! Măcar la dulciuri să renunțăm. Și mie îmi plac dulciurile și simt nevoia din când în când să mai mănânc câte ceva. Dar efectiv m-aș fi simțit vinovată să mă îmbuib acum cu de toate. Așa că nu am cumpărat deloc.

Au fost momente în care copiii mi-au cerut. Și atunci le-am explicat că nu sunt. Am ajuns să prețuim dulceața și compotul făcut de bunici. Până atunci nu-l prea băgam în seamă. Într-o zi copiii făceau mofturi că nu vor să mănânce salată de varză, că vor doar orez. Le-am explicat că, dacă nu mâncăm echilibrat câte un pic din fiecare, ni se termină alimentele și vom ajunge să mâncăm varză și murături goale. Sună ciudat. Simt și eu asta. Dar au înțeles. Și au ajuns să prețuiască. Nu și-au mai permis să comenteze. Nu vreau nici pe departe să-i duc într-o direcție nepotrivită. Dar m-am gândit în sinea mea: „e o perioadă istorică grea. Dacă noi nu-i ajutăm și pe ei să vadă un pic realitatea și-i tot protejăm, n-o să învețe să prețuiască nimic.”

De o grămadă de ori le-am spus povești despre copilăria mea și a celor din generație cu mine. De faptul că atunci oamenii o duceau mai greu și nu aveau de toate, oricând. Sincer, li se par povești. Nu pot să înțeleagă, pentru că ei nu au trăiat așa ceva, nici nu au văzut la apropiați.

Nu știu cum va evolua situația la noi în țară. Însă ce știu sigur este că până poporul acesta nu se va îndrepta către Dumnezeu și nu se va căi, urgiile nu se vor sfârși.

Vă îndemn să fiți prudenți, stați cât de mult în casă. Prețuiți aceste momente. Alegeți partea bună și frumoasă. Slavă Domnului că putem vorbi de o parte bună. Frica și teama nu vor ține coronavirusul la distanță de noi. Ci doar credința și prudența.

Mijlociți pentru țara noastră! Dumnezeu va auzi strigătul nostru!

 

Sursă foto: https://www.loudounpeds.com/

 

Cristina Turbuțan

Ți-a plăcut ? Distribuie

Cauta dupa temă si cuvinte cheie

Ți-a plăcut ? Distribuie

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on pinterest
Pinterest

Postari similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *